O dragoste nebună

dragoste nebuna

Acel moment când te-am văzut,

Inima mi-a recunoscut

O dragoste mare…

Dar care mă-nfioară.

 

Căci de vei pleca,

Pe mine m-oi îndupleca

Că eşti asa frumoasă!

Dar tăioasă ca o coasă.

 

Atunci cand mi-ai zâmbit,

Inima nu mi-am stăpânit,

Înduplecând o-ntreagă natură,

Ce inima mi-o fură.

 

Dar ochii tăi albaştrii…

Strălucesc ca nişte astrii

În părul tău brunet,

Vrăjindu-mă încet…încet.

 

Chipul tău frumos,

Mă face iar voios

Şi mă face să cred

Că nu am să te pierd.

 

Dragoste de doreşti să ai,

Să şti că eşti cu un picior în rai

Mai important decât ce credeai

E că lumea o să o ai.

 

Din moment ce m-ai pupat,

Natura repede-a zburat

Fiind atât de nebună…

Că suntem împreună.

 

Dar,în timp ce ne-am pupat,

Natura ne-a dat sfat

Să fim fericiţi…

Precum doi îndrăgostiţi.

 

Şi acum spre încheiere

Vreau ca să-ţi mai dau o cheie,

A sufletului meu firav

Dar ce-i cel mai grav…de bine

E că mă iubeşti pe mine.

 

        Marko Rafael Čančar

Be the first to comment on "O dragoste nebună"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*