Un buchet de trandafiri roșii

buchet-de-21-trandafiri-rosii-1.jpg

S-a oprit într-un magazin cu flori și a cumpărat un buchet de trandafiri roșii. Cu capul aplecat, s-a îndreptat spre cimitir. ,,Domnișoară, ați fost aici și ieri” – a auzit vocea bătrânei de la care a cumpărat flori. ,,Da, iarăși am venit”.  ,,Fată dragă, oare nu ți-e frig? E toamnă, iar tu stai în bătaia vântului.  Cei morți nu vor învia dacă îi vizităm în fiecare zi. Păstrează-ți sănătatea.  Ești tânără.  Ai toată viața în fața ta”.

Diana a plecat. A umblat cu pași domoli, ca  și în ziua în care a mers după Valentin.  Simțea pace în suflet. Frunzele foșneau  sub picioarele ei. S-a oprit în fața monumentului pe care scria: ,,Valentin Ursu 1945-1965”. A lăsat florile lângă buchetul pe care-l adusese cu o zi mai devreme. S-a așezat pe un scaun  și a privit ochii lui Valentin de pe monument. A simțit că vizitele ei îl fac fericit. Fotografia îi era bine cunoscută. Făceau împreună poze pentru carnetele de student. S-au înscris la universitate și au fost mândri de această izbândă.

Lacrimile curgeau șiroaie, dar ea nu le-a șters. A simțit o povară.

Pe vremuri a fost egoistă. Se gândea numai la nevoile ei. Când și-a dat seama ce greșeli făcuse, era prea târziu…

 

Valentin trăia doar cu mama sa,  care a iubit-o pe Diana ca și când ar fi fost fiica ei. Au trăit aproape de Diana. Cei doi tineri au crescut împreună. Valentin a fost un băiat timid.   Părinții Dianei nu au avut  nimic împotrivă când ei voiau să se joace sau să stea împreună.

A sosit timpul să înceapă liceul.   Întâmplător,  au fost în aceeași clasă. În scurt timp,  întregul liceul a aflat despre marea iubire a celor doi.  Au fost elevi buni. În pauze, se izolau de grup și își șopteau taine dulci…

Diana s-a înscris la Facultatea de Drept, iar Valentin a devenit student la Mecanică. Belgradul i-a întâmpinat pe amândoi.  S-au despărțit doar când aveau ore. Prietenii lor făceau glume, spunând că Diana și Valentin sunt gemeni care nu se pot despărți.

Valentin a fost foarte gelos. „Diana, suntem făcuți unul pentru celălalt. Nu ai voie să mă părăsești. Aș muri fără tine!“

,,Ești prima mea iubire, iar ea nu se uită!” –  îi răspundea Diana.

La facultatea Dianei a venit un  coleg nou, Mihai. Toate fetele l-au plăcut, însă el nu avea ochi decât pentru Diana. Se străduia să fie în apropierea ei.  Dianei i-au plăcut complimentele,  cu atât mai mult cu cât știa că fetele nu o prea agrează din cauza bărbatului atractiv. Mihai a fost sportiv. Avea  mașină modernă.  Diana nu i-a spus nimic lui Valentin. S-a convins că îl iubește numai pe el și că povestea cu Mihai e nesemnificativă.

Mihai a fost sigur că Diana nu îl va refuza. Continua să o cucerească.  La un moment dat,  Diana s-a schimbat. Nu a voia ca   Valentin să o aștepte în fața facultății. A început să se plimbe cu Mihai și să meargă la cafea cu el. L-a mințit pe Valentin că termină cursurile mai devreme. Apoi a început să nu mai meargă la facultate. După un timp a simțit că este îndrăgostită de Mihai. I-a povestit mamei totul.

„Se pare  că Mihai este o șansă bună pentru tine. E frumos, bogat și singur la părinți. Când vă veți căsători, tatăl lui vă va  cumpăra  un apartament. Aceasta nu va fi o problemă pentru el, deoarece are mulți bani.  Cu Valentin nu vei avea nimic din toate acestea.  La urma urmelor, el nu a fost  decât iubire din copilărie”, i-a spus  mama.

Diana nu a mai mers la Valentin și a evitat să-l întâlnească. Nu a știut cum să îi explice că iubirea lui o sufocă.   Cu Mihai a descoperit o nouă lume. Îi plăceau  în restaurantele exclusive, alese de Mihai.

La o petrecere,  au băut și  au fumat țigare scumpe. După miezul nopții, Diana,  beată,  l-a rugat pe Mihai să o ducă acasă. „În seara asta? Nu, iubito.  Rămânem aici” – i-a  zis Mihai. A dus-o  în o  cameră. A început să o sărute. În acel moment, o persoană a deschis ușa și a aprins lumina. ,,Tu, Diana? E adevărat! Nu am crezut pe nimeni!

,,Ieși afară,  Valentin! Te urăsc! Nu mă mai căuta!“

Din acea seară, Diana nu l-a mai văzut pe Valentin. I-a fost rușine că a văzut-o cu Mihai într-un așa moment. După puțin timp, a auzit că Valentin este bolnav. S-a îmbolnăvit din cauza ei. A renunțat la facultate și zicea că ea l-a distrus.

„Îmi pare rău. Putea să își găsească o altă fată. Ce era de făcut? Nu mă puteam opune sentimentelor” – gândea Diana.

A trecut un an… Diana nu mai știa nimic de Valentin. Nici nu o interesa prea mult. Venea acasă foarte rar. Își petrecea timpul cu Mihai, călătoreau și făceau planuri de viitor.

În seara în care a dorit să fie ca o împărăteasă, Mihai și-a sărbătorit ziua de naștere. Și-a invitat prietenii la chef. Urma ca Mihai și Diana să se logodească.

,,Mamă, mă duc în fața casei să îl aștept pe Mihai”.

Coborând   pe scări,  a întâlnit-o pe mama lui Valentin. Lacrimile curgeau șiroaie pe fața femeii.  „Pe tine te caut, Diana. Niciodată nu aș fi venit să te rog să vii la Valentin, dar fiul meu e pe moarte. Te strigă. Hai cu mine, Diana”.

,,Voi veni mâine. Cu siguranță nu se simte atât de rău. Mai poate aștepta o noapte. Transmiteți-i salutări!”

,,Mâine poate fi prea târziu” – i-a răspuns femeia.

Diana s-a speriat când l-a văzut pe Valentin.  Era de nerecunoscut. S-a schimbat mult în decurs de un an. Când s-a apropiat de patul lui,  Valentin i-a zâmbit.

– „Diana, îți  mulțumesc că ai venit. Am dorit foarte mult să te revăd.”

– „Da,  Valentin, am venit. Nu știam că te simți atât de rău.

– „Diana, dă-mi mâna.  Acum e mai bine. Eu nu voi însănătoși. Nu vreau viață fără tine.

Valentin i-a spus  Dianei să deschidă dulapul lui și să citească dintr-un jurnal. ,,Cuvintele urâte pe care le-am scris sunt numai din cauză că te-am iubit foarte mult. Te rog ca înainte să te căsătorești să vii la mormântul meu din când în când”.

Diana i-a cerut iertare. ,,Te-am iubit, dar am fost nesigură… Vei însănătoși, iar eu nu te voi mai părăsi niciodată!”

În momentul în care fata a vrut să plece, Valentin a murit în brațele ei.

În ziua înmormântării lui Valentin, Diana și-a jurat pe mormând că nu se va căsători niciodată și că în fiecare zi îi va aduce un buchet de trandafiri roșii, cum a fost pe el i l-a dăruit prima dată.

Margareta Popescu

Be the first to comment on "Un buchet de trandafiri roșii"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*