Nu-i aşa?

El – pe hârtie

M-am trezit după doar trei ore. De parcă am dormit pe ace şi nu lângă un înger… Probabil că așa e în cazul meu – tot ce e frumos, durează prea puţin. Îmi pare rău că am mai pierdut ceva timp până am scris  despre mine şi nu despre frumuseţea nemaivăzută care  dormea lângă mine. În urmă cu doar trei ore, aceste mâini fine m-au îmbrăţişat și au reaprins în mine scânteia stinsă demult, precum  ţigara arsă. Nu mi-am dorit să spun aceasta.  Poate că aş fi distrus momentul în care m-a văzut şi pe mine printre îngeri. Asta se întâmplă  atunci când vă îmbrăţişează unul din ei şi citează din Shakepseare, în şoaptă,  la ureche. Nu-i așa?

Soarele a răsărit demult, dar în locuinţă lumina a pătruns doar prin sticla uşii de la intrare. Dormea… Buzele-i moi aproape că s-au unit.  Părul i-a căzut uşor la o parte. Mâinile i-au rămas  sub pătură. E pe jumătate acoperit, parcă îi este cald şi frig în acelaşi timp. Mi-e dor de el, dar e aici lângă mine. Nu ştiu cum numiţi  această stare, dar îmi face plăcere să îl privesc. Sunt fericit  că mă aflu  în aceeaşi încăpere. Dacă  mă împachetam şi plecam, lacrimile ar fi inundat podeaua. Nu ajungeam nici  până la uşă.  Câtă fericire mi-a adus această persoană! Îmi pare rău că nu reuşesc  să descriu ce simt, dar cui îi pasă? Peste câteva clipe voi îmbrăţişa  îngerul din nou,  nu-i așa?

El – în sinea lui

Am dormit până la cinci dimineaţa; sau poate doar mi s-a părut. M-am trezit la fiecaer 30 de minute. Prima dată,  a dormit. A doua oară, a aprins o ţigară. A treia oară,  a încercat să mă îmbrăţişeze, iar la urmă a avut din nou criză de nicotină.

Stefan Mihajlovski

Articolul integral îl puteţi citi în numărul (4) de aprilie al revistei „Tinereţea”

Be the first to comment on "Nu-i aşa?"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*